Sunt ani si ani de cand scriu...scriu pe diverse caiete, pe foi de hartie, pe bucati de cer...mi-am dorit intotdeauna sa ma citeasca "lumea"...sa ma afle, sa ma cunoasca...sa imi descopere framantarile...sau poate, mi-am dorit sa aflu eu insami...sa ma vad altfel...
La inceput, poezia mi s-a parut un fel de exprimare...trista, ce-i drept, insa era o modalitate de a ma "arata".
Acum cand recitesc versurile din trecut redescopar o alta persoana, putin cam prea egoista, prea preocupata de trairile sale interioare si usor suparata pe lume....
Dupa acesti multi ani, a venit asa-zisa maturizare care ar fi trebuit sa aduca dupa ea intelepciunea varstei.
Ce am reusit sa inteleg, dupa atata timp, este faptul ca iubesc cu disperare oamenii, oamenii de calitate care se fac iubiti prin zambet, prin personalitate, prin atitudine...
Asadar, sa ne citim cu bine!
Ma bucur ca te-ai decis.
RăspundețiȘtergereO sa te urmaresc cu drag!
Pupici!
Poate că lumea, superbă uneori ori de-a dreptul copleșitoare prin disperare alteori, se mișcă prin ... artă. Poezia, ca formă subtilă și inefabilă de comunicare, cred eu, are puterea să mute munții ... Empty your mind. Be shapeless ... formless .. Let the soul to shout ...
RăspundețiȘtergereNu am înțeles prea bine un om ... în esența sa ... Am văzut, însă, cum, expunându-se, în mod repetat tuturor și oricând, prin poezie a lăsat să se întrezărească parfumul divin al originii transcendentale a ... omului.
Cine sunt eu ... cine ești tu ... Greu de spus prin cuvinte ... Iacă-tă că ea, muza sufletului, poezia, descătușează pe oricine tânjește să arate că ... există, că iubește, că suferă și că ... dorește, spiritual și, mai apoi, ca o descătușare, carnal ... Hmm, nu pot să nu mă gândesc la florile carnivore ... Oare, se aseamănă ele cumva cu oamenii ???