duminică, 14 octombrie 2012

Calatoria

  Călătoria te modelează şi te ajută să îndrăzneşti. În primul rând, să îndrăzneşti să te schimbi, să-ţi descoperi pasiunea pe care o ai şi să continui apoi să mergi pe drumul tău, indiferent de ceea ce spun, cred, vor alţii.
Asadar, cand am pornit acum doua saptamani intr-o noua calatorie, am descoperit ca pot fi rabdatoare, ca pot zambi in situatii de criza, ca ma pot bucura de compania unor oameni pe care, se pare, viata i-a indepartat din preajma mea...si totul sa fie o surpriza placuta, atat pentru mine cat si pentru omul cu care vorbesc, dupa multi ani...
Am descoperit ca ador verdele...in toate formele lui, in special in forma ierbii crude de toamna, a frunzelor plapande care se itesc catre soare dupa o ploaie binefacatoare...am descoperit ca imi place prospetimea...in relatii, in parfumul de pe pielea iubitului meu...si imi place ciocolata, mai ales cand e speciala, impartita cu cineva special...
Calatoria, caci despre asta vorbeam la inceput de pagina, pare sa fie primul pas  catre cunoastere...cunoasterea in toate formele ei...cunoastere de locuri, de oameni, de culturi...de gusturi, senzatii si arome...si de culori...culorile toamnei, de-abia itite si deja asezate in vitrinele magazinelor sub forma de palarii, manusi, esarfe calduroase, care ma trimit cu gandul catre o ceasca de ciocolata calda, autentica, amestecata cu grija, ca nu cumva sa isi piarda consistenta....
Calatoria ramane un mister. Am descoperit ca ador avioanele, ma fascineaza forta lor de a zbura peste mari si orase in luminile serii, peste munti acoperiti de zapada, prin norii pufosi, uneori amenintatori.
M-am hotarat. Ma declar iubitoare de calatorii. Am zis. Si o sa mai fac. Poate in Toscana, de data asta. Cine stie!
Sa aveti zbor placut printre paginile acestea cu ganduri!

duminică, 17 iulie 2011

Niciodată vara...

Am gustat nectarul dragostei
De pe buzele tale aromate
Cu vin franțuzesc…
Ți-am dăruit și trupul
Și sufletul
Și m-am lăsat iubită
Ca-n visele de care adesea
Îmi vorbeai timid.

Iubite, niciodată vara
Nu va fi mai așa fierbinte,
Nciodată cerul nu va fi mai așa senin
Niciodată mâinile mele
Nu vor mai iubi așa,
Niciodată buzele mele
Nu vor mai simți
Arzând alte buze….

vineri, 15 iulie 2011

Testul timpului

Nu, nu cred că mai ești tu bărbatul pe care l-am știut îndrăgostit...și nu se poate să mă fi înșelat atât de tare. Oare cum poate un om care a iubit un trup să fugă atât de departe, să nu-i fi rămas în suflet nici o urmă de dor? Oare e posibil ca eu să nu fi văzut semnele, să fi crezut orbește în mângâierile lui?
Îmi aduc aminte și acum, oricum nu pot uita, dar îmi aduc aminte cât de cald răsuna vocea lui în urechile mele...e posibil oare să-mi fi pierdut capul atât de tare, să mă fi îndepărtat de rațiune atât de mult, să fi lăsat simțirea să preia tot controlul iar eu să fi căzut în prăpastia iubirii singură, singură?
Și el, el unde a fost tot timpul ăsta, unde s-a ascuns, cum de a putut să-mi dăruiască atât de multe și totuși atât de puțin?
Cui au folosit toate vorbele goale, unde s-au oprit toate promisiunile, cât de nesăbuită să fi fost să mă încred în privirea aceea răpitoare, să nu mai văd dincolo de gura lui, să nu mai aud dincolo de vocea sa fermecătoare?
Acum când stau și retrăiesc totul, de la începuturi, realizez că noi, eu și el, nu am trecut testul timpului...timpul ăsta nu a avut răbdare cu noi...




Fără tine...


Aș vrea să mai port și azi
Zâmbetul dăruit de tine
Să-ți pot mângâia
Cu privirea ochii frumoși
Ce acum s-au înstrăinat...

Aș vrea să mai simt și azi
Zvâcnetul degetelor tale
Pe obrazul meu
Când îmi șopteai blânde vorbe de dragoste...

Aș vrea să pot întoarce timpul azi
Să te regăsesc dincolo de vise,
Dincolo de ploaia de vară,
Dincolo de amintire...

joi, 14 iulie 2011

De iubire...


                 A trecut timpul...sau cel puțin credeam eu că o dată cu trecerea lui îmi va trece și dorul...dorul de el...de iubirea mea de vară.
                 Îmi e greu să nu număr zilele de când nu l-am mai văzut...de când suflarea mea nu s-a mai odihnit pe obrazul lui, îmi e greu să nu rememorez șoaptele lui de iubire, mângâierile lui pline de pasiune, jurămintele lui de dragoste...
Îmi răsună în minte vorbele lui dulci, amețitoare, vorbele lui care m-au atras în cursa asta a unei iubiri imposibile.
                 Mă gândesc în fiecare zi că am avut șansa să iubesc din nou, să retrăiesc zbuciumul nopților nedormite, să visez din nou la iubirea sinceră, tinerească, fără implicații, fără regrete, fără limite. Dar nu pot să nu mă întristez la gândul că a fost atăt de scurtă povestea asta, mai scurtă decât o ploaie rapidă de vară, o ploaie binefăcătoare, o ploaie care a readus la viață emoții ascunse în cine știe ce sertar al inimii.
Mi-e dor de el și azi, ca în fiecare zi și parcă nici nu am curajul să-i mărturisesc zbuciumul, să-i tulbur seninătatea cu neliniștea mea.
                 Visez, ca întotdeauna, să regăsesc la nesfarsit  pasiunea pe care am trait-o cu ploaia mea rapidă de vară...

De la M catre A

De la M către A
Atâta depărtare se vedea
și de la A către M
doar neant și scrum...

Cînd M i-a spus lui A
”De azi eu sunt a ta”
A i-a răspuns lui M
”Totu-i de necrezut acum”

Apoi A s-a-ndepărtat
Ușor, ușor, treptat, treptat...
Iar M s-a întristat
Ușor, usor, treptat, treptat

Povestea lor, povestea ta
Povestea unui M și-a unui A
s-a sfârșit așa:
Departe-i M, departe-i A....


miercuri, 13 iulie 2011

Străinul


Îmi sprijin capul în palme
și mă întreb
pe unde rătăcești străinul meu drag...
unde îți fug pașii
și cu ce îți măsori eternitatea?

Străinul meu drag,
De ce nu-mi vii?
Să îmi dezmierzi buzele
Cu mierea sărutului tău...
Să auzim din nou
Ploaia ce își bate ritmul
În geamul nostru...
Străinul meu drag,
Când vii?
Să bați din nou la poarta
Inimi mele...